cat din noi sa se umple cu sange cat
cu binecuvantare cata inima sa te indoiesti de toti
ai tai ca mai apoi
sa versi peste ei lapte din piatra lovit cu toiagul
atata purtare de om atatea semne
croite umbrit peste
treptele trupului
si asezandu-te in genunchi devii atat de mare
incat umpli pumnul batran al celor ce te-au facut
le acoperi pe toate
cu ape si zgomote si-ti ramane in urma
cerul care nu e cer
in dragostele noastre mai mult pamant ca de-obicei
ar aduce noi perspective
am purta pe umar mai multa carne curata
si ne-am unge cu iod
facerile de bine
si cat rau sa curga pe spatele bolnav
de cioburi de sticla
in acelasi poem iti schimbi din timp in timp
umerii si povara
si aceeasi limba
aduce cu ea
deasupra si dedesubt case de pasare si cuiburi de toamna
intr-o singura paleta de coaste femeia aduce
chiar doua vase pline cu apa
ramane sa crezi ca de maine ai dreptul
la orice se sfarama in mainile tale
dar si urmele noastre vor trai cat Teiul
De Pe Mana Dreapta
Pune poezia tdpmn pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.