luptatori falimentati imprastie mingi vorbitoare
pe tarabe sub ochii mei
lumea naste oameni pana se obisnuieste cu firea fara contur
ultravioletele sunt femei nu mai masoara distantele
in lumina
intinsi ne lingem umbrele
ele ne fac mari in fata dumnezeilor si puncteaza cu sange
respiratia noastra
impuscati cu pasari de metal si ceresti
oamenii se umplu de apa
si fierb
ei sunt unii din altii
ii absoarbe lumina
suntem obisnuiti
mari sperante impinse pe sine
corpul din linii drepte
se face curbe si gheata amara si tace
luptatorii nu inteleg rostul lemnului de aur
el adanceste
in corp
semnul crucii
omul emblema ingenunchiaza
cu picioarele taiate
si cere
drum inapoi
Pune poezia toma pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.