Ce joc ciudat am jucat, Din prea multa dragoste:
Ca-n miturile vechi am hotarat sa ne unim fiintele.
"Mainile talc vor fi mainile mele",
am spus. "Mainile mele vor fi mainile tale",
ai spus, pentru ca forma lumii dinafara
sa fie una singura
in fiinta noastra unica.
"Picioarele tale vor fi picoarele mele",
am spus "Picioarele mele vor fi picioarele tale",
ai spus -
pentru ca toate cararile lumii,
si, vai! cate sunt -
ingemanati sa le strabatem impreuna.
"Ochii tai vor fi ochii mei",
am spus. "Ochii mei vor fi ochii tai",
ai spus - pentru ca tot ce vedem sa fie acelasi trup de lumina.
"Inima ta va fi inima mea",
am spus. "Inima mea va fi inima ta",
ai spus.
Dar de-atunci
Fiecare iubim pe altul.
Ce joc ciudat am jucat, din prea multa dragoste!
|