Cuvinte cad din toamna unui gand. Se-asaza-n versuri - pietre funerare. Tristetile, alcooluri fumegand, plang harta unor amintiri amare.
Ca un blestem noiembrie soseste.
Nori sumbri se ridica - metereze,
cat luna-si poarta auriul peste
prin ceturi reci ca-n vechi gravuri engleze.
E ceas elegiac. Secunda-si frange cristalul intr-o hohotire muta, de cand copacii par sa scuipe sange cu frunzele-n metalica deruta.
Un carusel de corbi. Si zare scunda.
Solarele incendii sunt acuma
palori in asfintire muribunda.
Pe vis, perfid, si-n ierbi, cocleste bruma.
Parfum fanat, din arbori si din plante, ca o maree putreda ne-atinge. Fantome - din cosmaruri delirante -spasmodic ne saruta pe meninge.
Cu negre ramuri, si osificate,
de golul din vazduh un plop se-agata -
parc-as fi eu, ramas pe jumatate
in vis - Nemesis, in destin - paiata.
Franghia vietii - scurta si subtire -
o calc cu spaime mari de-un talc de vreme.
Mi-s pasii tot mai mult in amintire.
Nu eu, ci timpu-n sangele meu geme.
Fantasme, spre amurg, ma violeaza cu droguri ucigase si subtile. Prelungi feline fabulos danseaza, pe tarm virgin, in gheata din pupile.
Serpi argintii, reci flacari mladioase, scriu cifre sacre-n rituri din cabala. Clepsidre de cenusa port in oase. Iar toamna plange-n ploaie - tarfa goala.
Delirul ei imi culca steaua-n berna. De clipa prabusirilor m-apropiu. Beau vin acriu in vanata taverna, printre rapusii de iubiri si opiu.
Bastarda soarta. Dimineata, iata, ca o catea se-apropie, vicleana. Ursita-mi straluceste-ndoliata in drojdia ce-a mai ramas in cana.
|