La ceahlau

Tu stai de cer aproape si poate cateodata
Pe Panaghia* ta,
Vin ingerii sa vaza Moldova lacrimata:
Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o manie
De Iasi si Bucuresti,
Caci nu-i roman sa zica, ca nu e Romania,
Ca nu sunt cai ceresti.
Unirea Romaniei a fost predestinata
De-al cerului decret,
Ea trebui sa traiasca, ea este ordonata
De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de plangeri si de ura,
Dar cei adevarati
Romani cu barbatie, cu inimi de caldura
Vor ramanea tot frati.
In secolul de fata popoarele cu minte
Pe-aceasta cale merg,
Satule de viata in fractii umilite
La uniuni alerg.
Nationalitatea azi are precadere,
Caci piere foarte greu.
Ma duc la Romania si pan’ la revedere
Adio, drag Ceahlau.
* Pe varful Pionului este un turn inalt ce se numeste Panaghia.