Adoarme-n iarba ciobanita cu pulpele deschise, parca ar naste. Geme uriasa ca in durerea durei faceri. -Bunavestirea unui Inger-Cioban din umbra o incearca iar mieii, ca-n bazilici albe, pe muri, o impresoara ageri.
Robusta, rumena, osoasa, cu trupul stapanind tarana,
ea vine din anatomia acelor triburi transhumante
care purtau berbecii-n spate, - spre rug, sa-i arda in pagana
credinta si sa si-i manance, focosi, pe clasicile pante.
Acum adoarme-ncrestinata madona-a stanii penteleie
cu pofta de-a iubi, nebuna, -
si dor de-a naste un odraslu,
veriga vie de femeie care incheie si descheie
verigi, din nastere spre nunta, - apoi din moarte catre maslu.
Privind-o, am lasat-o calda sa curga-n somnul ei de smoala doar duhul chipului teluric i l-am furat in duh purtandu-l
Cand m-am re-ntors, poate nascuse un zeu gigant in iarba goala. Ci unde-i? S-a-naltat la ceruri? Sau o va fi-nghitit pamantul
|