In apa moarta-a serii amurgul a murit - Si-n suflet piere umbra trecutului cernit ;
Iluziile plapinde vor fi reci flori de scrum - Ca doi copii pleca-vom pe al tacerii drum.
in agonia serii, cind roze cad din cer Si-n suflet cind avintul spre viata e stingher, O sora a durerii, infiorati, ca-n vis, Sa n-ascultam trecutul ce geme-n noi, inchis.
Nu tremura - sfielnic, intinde-mi mina alba ; Pe ochii-ti tristi, de noapte, cad amintiri in salba, in parul tau de soare se-anina stele reci - Te pleaca pe-al meu umar si-n visu-mi toata treci.
Imateriala, trece fiinta-ti sfinta-n mine (Vezi, ingeri si ei zboara prin sferele divine) ; O, sora-a bucuriei, in clipa noua, rara, Nu poate fi durere ce-nvinsa sa nu piara.
in zbor strivi-vom noaptea, cu zori de infinit in suflete ca roua, si laur nemintit Umbri-va fruntea alba, mai alba printre crini - Doi exilati in suflet, fugind de noi, straini
Cad stelele zapada pe drumuri instelate - Si din adinc pamintul zadarnic vremea bate ; O, sora-a vesniciei, mai alba printre crini, Noi vom cinta exilul incununati cu spini.
|