N-auzi cum vine-n pasul vremii, nu auzi ?
Prin adierea neagra de sub duzi,
Pe urma sarpelui de casa,
Din miez de noapte, din adine de veac,
in crugul zilei, peste flori de soare,
Si-adoarme tot in nevazuta plasa ?
N-auzi cum se strecoara, vine -
De pretutindenea, ispita fara leac,
Si ursitoare, ursitoare -
Din muntele intunecat
Si din cimpia lucitoare,
Cu umbra mea si umbrele de ieri,
Din noaptea fara primaveri,
in sarbatoarea zilei, luminata ?
E-alaturea de mine si de tine,
Duh fulgerat peste ruine,
Si, peste veacuri grele,-n mine,
Din scorbure de vremi profunde -
Duh gingas, ademenitor, mingiietor,
De nicaieri si de oriunde.
Auzi cum vine-n pasul vremii, nu auzi ? - Sub stele reci si in vazduhuri, Pe-orasul clocotind de viata - Cu doina si cu vaierul de jale, in strigatul izbindei triumfale, in zborul sunator al vintului.
Se-apropie mereu, mereu,
Cu mers de fulg, cu pasul greu.
Pe valuri fragede de flori
Si peste umbre de morminte, -
E clipa despartirii sfinte,
Cind furisat, tiris, se-apropie mereu
Duhul pamintului -
Pe aripile negre ale vintului.
Te du spre noaptea altor zori.
|