Orasele vietii cind inserarea cade
Pe fruntile de piatra aduna o cununa,
Din flacari zdrentuite, cu care se-ncununa
Cind visul si trecutul adorm sub vechi arcade
Orasele vietii in care vremea moare, Eternitate-n ele de veacuri impietreste ; De-a pururi le blestema, dar vesnic le iubeste Acel ce le inalta - si-i sunt stapinitoare.
Orasele vietii se-nalta-n infinit, Plutesc peste aznruri si departate sate - Salase de durere in care nu mai bate Speranta chinuita si sufletul cernit.
Orasele vietii - minuni atragatoare - Sunt suflete curate pe lacuri de otrava, Icatusind in lanturi cimpia-n somn bolnava, Ce-n zare rastignita se stinge visatoare.
Orasele vietii, in care credinta-nvinge. Sunt minti neobosite urzind eterne forte, Cind sufletele-aprinse in drum lucesc ca torte Si ochii ard in raze ce plinsul il vor stinge,
Orasele vietii sunt mii de uragane, Sunt strigate de lupta-n eternele himere, I ele forta-i lupta si lupta e durere, Durerea-i mingiiere, suspinele-s dusmane.
Orasele vietii-s titanii ce in taina Dedalioele-avinturi inalta catre cer, Nu stiu ce este jertfa, si tot mai multe cer, Si nu se-opresc la glasul inabusit de spaima.
Orasele vietii sunt falnice icoane Ce miine straluci-vor departe in neant, in valuri de lumina - gigantic diamant - Cu raze sclipitoare in nesfirsite goane.
Orasele vietii o mina nevazuta
Le-ncinge stralucirea, le-aprinde fulgerarea, .-
Vor fi vointa noastra ce-ntuneca visarea
Si geniul de miine si gloria trecuta.
Orasele vietii sculptate-n fier si aur
Vor fi icoana luptei, durerii si mandriei -
Si sufletele noastre din cintul vesniciei.
Traind viata noua, vor stringe-un nou tezaur.
|