O, suflete, priveste departe-al tau mormint - Mormintul ce zideste uitarea si tacerea ; Fii totul azi : lumina, viata, - avint si cint. Si fii maret, puternic, caci nu te-a-nvins durerea
Sa simt in orice clipa a ta infiorare, Dezgustul de ce-i huma, - din lumile senine Sa te-ncununi cu-avinturi, puterea creatoare Dumnezeiasca seva sa isi reverse-n tine.
Vom infrunta viata cu dorul neinvins Al celor care lupta sa-nvinga sau sa moara, Si mistica lumina pastra-va focu-aprins Cind steaua vesniciei iluzii-n noi coboara
Nedespartit tovaras, proteiform ca visul, Drumeti suntem spre piscul pe care-i tot etern : E numai unul drumul, si-iluminind abisul, Cad florile veciei, cind flori multimi se cern.
|