Spre port, incet, trec carele-ncarcate, Si gloatele, in jurul lor, tacute, Conduc iluziile prefacute In scrum de vis, in vise sfarimate
E-un trist convoi de ginduri abatute, Peregrinaj spre tarmuri fermecate, Exodul sufletelor exaltate De poezia vremilor trecute !
Se duc, ca stolurile calatoare, Cind ultimul refren in inimi moare, Sa regaseasca tainic, invierea,
In departari ce cheama, cu tacerea, Cu vesnicul necunoscut din ele.
Si navile pornesc pe drum de stele.
|