Cu parul de-arama, cu fetele stinse, Vin tristele zile de toamna tirzie, Si-n inima-mi sora cu lumea pustie Ecoul apuselor doruri s-aprinse.
Cazute sunt frunze pe drumuri uitate - Simbolul atitor ceasuri pierdute - Prin vaste si negre ruine tacute, Cu florile mortii pe veci presarate !
Si singur sunt astazi pe vechea carare ; In sufletu-mi plinge un glas al durerii, Cu glasul de clopot in linistea serii Ce-si varsa parfumul pe vai solitare
|