La ceasul fara timp in care mana Nimanui trimete neocolitele furtuni pe crestetele lumii roua de apocalips pe tample-mi se'mplineste
Din corturile nerostirii
oracole candva pierdute auzul vuitor ca marea'n spaima scoicii '1 umplu cu rastaine.
Cazand codate stele la margine de cer sparg inchisori de plans din care'n aer dau navala cu aripile frante cohortele de ingeri dusi una cu pamantul
Lungi tropote de jale
bat grindine asupra-mi sunt caii de jaratec fugind pe orizonturi si lacrimi impietrite uitate prin durata atator amagiri.
intors amarului surghiun straluminand osanda din ape si vazduhuri cuvantul se despica puterii aratate
Din naruiri si moarte
din zarile strivite inrourat si viu se'nalta tanjitul Rusalim
Pune poezia Ceasul vazauzit pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.