Castele-n Spania

In colt tacut de vreo Sahara,
Castel as pune sa-mi zideasca,
Si scuturat de-orice povara,
As ridica spre cer uri scara,
De-ar vrea norocul sa-mi zambeasca.
Ca-n basme masa mi s-ar pune
Si s-ar desterne tot ca-n basme,
Bucatele cele mai bune
Ar aparea ca prin minune
Pe tavi aduse de fantasme.
Prin vase de-aur si prin cupe
De cornalina si agata,
De silfi usori, gentile trupe,
Ar tot turna zburand in grupe
O ambrozie delicata.
De pe-o terasa inf lorita
Privirea mea s-ar pierde-n cale
Sub fr unzatura-nchipuita
De soare vesel stralucita
Si scanteind de portocale.
Fantani de ape saritoare,
Ar racori-o-n orice clipa
Cu picaturi nalucitoare
Ce-n urma-n limpede izvoare
S-ar scurge lenes sau in pripa.
Iar imprejur de-acea gradina
Nimic, nimic decat pustie

Pustia de nisipuri plina
Precum e cerul de lumina, —
De-as castiga la loterie.
Dar viata in singuratate
Mi s-ar uri si ea la vreme
Si mi-as cladi atunci palate
Pe langa tar muri populate
De-ale amorului poeme.
Pe langa Neapol am de stire,
Ca e un cuib intre verdeata,
Eu l-am vazut in parasire
S-am fost cuprins l-acea privire
De melancolica-i dulceata.
Acolo corpul mi l-as duce,
Ruina trage la ruina —
As vrea ca moartea sa m-apuce
Purtandu-mi viata ca o cruce
Pe-un tarm fr umos de mare lina.
Dar castigand la loterie,
M-as face ca si altii poate,
Si preschimbat prin avutie
N-as mai cata o vizunie,
Ci as voi sa gust din toate.
Atuncea poate-n gand mi-ar trece
Sa tin in lume tren si casa,
Sa am bufoni cu tivge sece

In contul caror se petrece
Si paraziti sa am la masa.
Sa treier podul in trasura,
Sa-mi rad de suferinte grele,
Iubindu-mi singura faptura,
Pentru stomac si pentru gura
Sa fie tinta vietii mele.
Oh! simt, oh! simt ca avutia
Pe om il face rau sa fie,
De-mi canta-n suf let poezia,
Sa cante-o face saracia —
N-am castigat la loterie.