In ochii mei adanci, pe branci un faun privegheaza,
Viseaza strasnica placere ce poti s-o smulgi unui viol,
Hipnotizari ce pervertesc ranjind imprastiaza
Si-n fund de gingase potire tasneste-n sila vitriol:
In ochii mei adanci, pe branci un faun privegheaza.
Catifeleaza lin si dulce cuvantul sau — suspin blajin —
Dar cand stapan se crede-a fi, atunci pe prada sare,
Brazdeaza sanurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Si e un Iad de foc ascuns ce, pana nu tresare,
Catifeleaza lin si dulce cuvantul sau — suspin blajin.
Zadarnic anii trec, si trec — ramane Domn in scaun,
Si nu e om ca sa nu-l poarte la panda-n el pitit pe branci,
Iar nu e ceas si pas, ragaz sa poti avea de faun,
Esti robul lui, si totdeauna ca sa traiasca el mananci,
Zadarnic anii trec si trec — ramane Domn in scaun.
|