Daca primavara vine, toti incep a lor cantare
Prin a ne vorbi de roua si de-a vantului suflare,
Sau punand privighetoarea ca sa cante-ntr-un dafin,
O rimeaza foarte lesne c-un melodios suspin;
Fluturii vin mai la urma, leganati pe aripioare;
Vaile sunt insmaltate, campurile,-ncantatoare;
Vantul cu dulceata suf la, paserile ciripesc:
Mii de soapte, mii de canturi, mii de flori ce-mbalsamesc!
Pretutindeni sunt parfume, crini suavi sau roze dalbe,
Vorba ce-a fost nascocita ca o rima pentru albe,
Si spre culme-a poeziei, ne vorbesc de cate-un dor,
Ca sa bata astfel campii putintel si in amor!
Daca vine apoi seara, dansii scot ca din cutie
Stelele nenumarate, plus o luna argintie,
Plus un cer senin, si-n fine, un zefir armonios
Inganandu-si a lui voce cu paraul tanguios!
Iarba verde! Aer dulce! Cer senin! Biata natura,
Iata tot ce vad in tine! Focul sacr u nu se fura!
|