In arcane de padure intuneric ce spaimanta.
Frunza tace langa frunza si copac langa copac;
Noapte trista, noapte muta, noapte moarta, cer opac —
Dar privighetoarea canta, dar privighetoarea canta.
In arcane de padure vijelie ce spaimanta,
Trasnet rosu ce-nfasoara si surpare de potop;
Pentru ce e armonia o manie fara scop,
Dar privighetoarea canta, dar privighetoarea canta.
In arcane de padure grozavie ce spaimanta,
Aurora-ntarziata nu s-arata sub frunzis,
Intunericul in cale i s-a pus in cur mezis —
Dar privighetoarea canta, dar privighetoarea canta.
|