Stravezie palpitare de noblete suf leteasca,
Scump copil furat de moarte printr-un gest fermecator,
Barca soartei, cand te duse peste granita lumeasca,
A schimbat pe-nvinsul jalnic in maret invingator.
Liliac cu flori anemici, vestejit in primavara,
Chipul tau imi rezambeste s-ale vietii tale zori,
De cum Mai reinviaza cu blandetea lui solara
In potirele timide ale fragedelor flori.
Ti-a fost cruda intruparea, si ai plans cat nu se poate, —
N-ai stiut nici chiar simtirea ce in mine-ai desteptat, —
Insa cel putin mormantul te-a scapat acum de toate,
Si-a lui pace te pastreaza linistit si mangaiat.
|