M-am dus departe-n lumea cugetarii,
Dezgranitat-am lumile simtirii
Si deslusit-am fundurile zarii
Lasat-am omul prada omenirii,
Ghicit-am vieti oriunde e lumina,
Lumina unde cugetul n-atinge,
Dar ce folos? Tot omul ma invinge,
Si tot ca el, e inima mea plina.
Carari in van croitu-mi-am prin stele,
Zadarnic zbor ul in sus mi se tot duce,
Nu le pricep, nu ma pricep nici ele.
|