Nebunul din Golia

Parea un cal salbatic cu narile umflate
Ce stie ca-ntre oameni se afla-ntre dusmani!
Din cap pana-n picioare facut pentru iubire,
In ochi purta un trasnet cu palida lucire
Parea tot intr-o vreme un inger s-un demon
Sub galbenele-i tample pur ta un Lord Byron!
Sprancenele-i arcate urcau sub a lui frunte
Ca tinere lastare sub umbra unui munte,
Si parul, in inele cazandu-i pe gr umaz,
Punea negreti albastre pe straniul obraz!
In cap purta cu apa un coif de gumelastic
Pe buze-avea un zambet cand dulce, cand sarcastic,
Privindu-ne cu ochii prapastiei din el! —
Abia puteau sa-l tie doi oameni deodata,
Iar chipul, ca o noapte de trasnet luminata,
Brazdat era de plugul delirului de-otel!