Sa renasc nu se mai poate, Searbad, trist, ma uit la toate, Si in traiul meu pustiu, intr-a gindului oroare
E dezgustul in picioare Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleaca Pe al vietii riu ce seaca
E catartul cel trasnit Mortei crude-n a mea preajma, Cind s-arata ca o iazma, Nu-i zic "fugi", nici "bun sosit".
|