Luna varsa in odaie
O fantastica vapaie,
Iar cu capul aplecat
Sta poetul care-odata
Pe o coarda fermecata
Lumea toata a-ncantat.
Fr untea lui nensufletita
Pare-n raza stralucita
Ca un munte plesuvit,
Ochii lui fara privire
Iti insufla o-ngrozire
Ce te lasa-nmarmurit.
Printre florile de-afara
Doarme geniul pe scara
Ca un mort de nemiscat,
Pe cand luna maiestoasa
O lumina indoioasa
Pune-n cer ul neschimbat.
|