| |
Noaptea de august
| |
|
|
|
Atata stiu, ca era noapte, dar nu si veacul cand era
Terasa de granit inalta parea-n lumina ca pluteste
Si pe un cantec de teorba ca urca si se-nsufleteste,
Pe cand mai jos nedeslusirea unui oras se resfira —
Treptat mai stearsa si mai stinsa, pe cand, in sus,
fara-ncetare
Curgea o-ntreaga adancime si se largea o-ntinsa mare,
O mare ce, netar murita, se tot ducea cu gand cu tot,
Sub inserarea viorie si instelarea-nfloritoare,
Cand spre-o planeta, cand spre alta, si dintr-un soare
spre alt soare
S-atata stiu: ca era noapte, si ca sa stiu mai mult nu pot,
Decat c-acea terasa alba si largul cantec de teorba
Erau si zbor nebun de aripi, erau si zbor de-nalta vorba,
Dar spre-a cuprinde clipa de-aur n-a fost Parnas si nici Olimp,
Si de-a fost ieri, sau cine stie in ce trecut de loc si timp,
Se desprindeau din armonia ce departa de ea pamantul,
Priceperi ce-n eternitate isi impingeau mereu avantul,
Si ce spirale nesfarsite, naltimea nu-si mai masurau
Nepravalindu-si-o vreodata nici chiar atunci cand coborau.
Si hotarand ca-n tot ce este nu e nimic decat cuvantul,
Caci singur el miscare sfanta, in orice par te sa-l trimeti
Fiinta da oricand vointei, schimband-o-n sori si in planeti;
Sau pestetot fluidizand-o in proteismul cugetarii,
Ce poarta timpul, ca si locul in revarsarile miscarii,
Si ce din ea destainuieste colori si forme si simtiri,
Alcatuind chiar vecinicia prin nencetatele-i cladiri —
Caci vecinicia ce nu-ncepe si nu sfarseste niciodata
Se zamisleste-n toata clipa printr-o zidire nencetata.
Dar punti de stele peste-abisuri muiau adancu-n stralucire
Si se simtea ca-n orice parte e Dumnezeu, ca-n orice parte
Aceeasi viata neinvinsa isi duce valul mai departe.
Ca sori ce n-ar fi din lumina pentru privirile-omenesti
Mai sus azvarl-aceasta viata ce-n veci de-a noastra se
desparte,
Ca forme care n-ar fi forme traiesc sub alte bolti ceresti,
Ca ochi pri vesc din orice goluri, dar ca nu-ncap in orice minte
Pe cand nemarginirea-ntreaga e o-ncalcire de cuvinte
Cu talcu-n repedea schimbare a trecatoarelor clipiri
Si ca e-ntotdeauna altul ce minte-n veci si-n veci nu minte,
Ca-si potriveste intelesul pe-orice vartej de-nsufletiri —
Si fie ca priveam abisul, si fie ca priveam pamantul,
Rapit de-aceeasi adancime, sporit simteam ca mi-e avantul.
Urcam spre culmea Prea Tariei — eram pe sanul Prea Tariei
Si noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini.
Cu chei de aur deschisesem porti ce pe veci pareau inchise,
Pe Isis nuda o scosesem din cupa florilor de crini —
Din taina sfanta a miscarii intelegeam pe Dumnezeu,
Caci o traiam in intregime traind pe-a suf letului meu,
Ghiceam in pulberea de astri nenumarate osti de ingeri,
Iar bucurii ce au sa vie se desprindeau din orice plangeri,
Stiam ca Dumnezeu e vecinic si vecinic ma simteam si eu.
|
|
|
Pune poezia Noaptea de august pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|
