O! condei, in asta lume
Unde sufar nencetat,
Unde mic si fara nume
Eu cu tine am intrat,
Din pruncie, cu credinta,
Pana astazi m-ai servit,
Neajuns ori suferinta
A ta voce mi-a-mblanzit;
Neavand alta putere,
Aste versuri iti dedic,
Caci mi-esti singura avere
Si mi-esti singurul amic!
Eu de tine niciodata
Pan-acuma n-am rosit;
De o viata nepatata
Impreuna am trait!
Persecutii, calomnie,
In picioare le-ai calcat,
Si lovind in tiranie,
Steagul sfant l-ai ridicat!
Mi-ai dat zile si putere,
Si, crescandu-ma de mic,
Mi-ai fost singura avere,
Mi-ai fost singurul amic!
In intreaga-ti cariera
Ai ramas neatarnat,
Si oricare bariera
Inaintea ta n-a stat!
Pentru drept si liber tate
Astazi viu sa te dezgrop:
Ca deviza ai: „Dreptate“,
„Libertate“ ai de scop!
Rennoind a ta putere,
Fa-te mare din nimic,
Caci mi-esti singura avere
Si mi-esti singurul amic!
Calea ta este spinoasa,
Dar invinsi daca vom fi,
Intr-o moarte glorioasa
Amandoi ne vom jertfi,
Vei scri ultima-ti cantare
Si apoi, invins de dor,
Te voi rupe cu-ntristare
Si ma voi culca sa mor!
Insa nu S-avem putere,
O! tovarase unic;
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singurul amic!
Dumnezeu din cer te vede
Stie scopul tau dorit,
In dreptatea lui te-ncrede
Si vei fi nebiruit!
Daca-l chemi, el nu te lasa:
El loveste in marsavi
Si-n miseii ce apasa
Pe popoarele de bravi!
Scrie, lupta cu putere,
Fara teama de nimic;
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singurul amic!
Scopul tau e sfant si mare:
A-mblanzi, a lumina,
A-nfrati pe orisicare,
Orice frunti a-nsenina;
A plivi din piepturi ura
Si in inime-a sadi
Tot ce are bun natura,
Om cu om spre-a se-ngradi!
Inainte! Si putere
Aibi, tovarase unic,
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singur ul amic!
Lupta este inceputa:
Mergi, si nu te turbura!
Dumnezeu din cer ajuta
Rau-n vant a-l spulbera!
Fara mila, — fara teama,
Sa urmam al nostru zbor!
Pana cand oare sa geama
Impilatul muritor?
Pana cand? S-avem putere!
Focul naste din nimic
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singur ul amic!
N-auzi groaznic cum rasuna
Tunetul ascuns in nori?
Nu vesteste vreo furtuna
Acel tunet trasnitor?
E fur tuna mare, — mare, —
Carnefici! Ingenuncheati!
E poporul in turbare;
E dreptatea Tremurati!
Scumpa arma, cu putere,
Azi, in fine, te ridic,
Dar ramai a mea avere,
Si ramai al meu amic!
