Era-ntr-o vreme departata, apusa, dusa de atunci…
Era-n odaia unui palid student abia pe pragul vietii,
Dar pestetot, rascolitoare, plutea mireasma tineretii,
Si ai venit a te supune la zdrobitoare si dulci munci…
Era-ntr-o vreme de partata, apusa, dusa de atunci.
Si ai sunat, de bunavoie, la poarta mea intunecoasa…
Nici te-asteptam, nici te chemasem, dar gandul meu
te aducea,
Si te-ai predat hipnotizarii ce fara voie poruncea,
Si ti-am rapit, de bunavoie, o pubertate indoioasa,
De bunavoia ta sunasesi la poarta mea intunecoasa.
Si sanurile tale macre cu al meu piept le-am framantat…
Din crestet pana la picoare te-am sarutat, frumoasa floare,
S-ai plans cu lacrimi sangeroase ce-au curs mai jos de
cingatoare…
Dar Eros, mester vecinic dulce, sub spasmul lui te-a lesinat,
Si sanurile tale macre ca un satir le-am framantat.
Eram frumos, daca tii minte, pe sanurile tale macre…
Sfiala te impalidase, placerea ma cutremura;
Voisesi s-apoi nu voisesi; pornisesi chiar a tremura,
Aveai albeti ca ale lunii, aveai roseti ce erau sacre,
Dar m-ai rabdat, fr umos si tanar, pe sanurile tale macre.
|