„Fie painea cat de rea,
Tot mai buna-n tara mea!“
G. Creteanu
Soarta care ma goneste
Crucea poate c-o sa-mi dea,
Insa dea-mi-o cat de iute
Voi purta-o-n tara mea!
Salutare, cer albastr u,
Vai si dealuri, aer viu!
Salutare, Romanie!
Mana, mana, surugiu!
Pribegind in tari straine,
Ani intregi am suspinat,
Si din trista-mi departare
Sufletu-mi intraripat
Catre Dunarea cea lata
Ma facea ca sa reviu;
Dunarea ma readuse
Mana, mana, surugiu!
Recunosc orice poteca,
Orice ramuri, orice flori
Patria-mi isi desfasoara
Campii vecinic roditori!
Iata puntile de barne,
Morile, izvorul viu
Iata crucile vopsite
Mana, mana, surugiu!
Colo-n zare se iveste
O clopotnita lucind
Si pe culmea departata
Vezi o casa inalbind
Acea culme inverzita
O revad precum o stiu
Mi-a vazut copilaria
Mana, mana, surugiu!
Daca, insa, moar tea cr uda
Ca sa-mi iasa-n drum ar vrea,
Faca-si pofta cat ii place
Voi muri in tara mea!
Iar pe culmea inverzita
Ma vor duce, mort sau viu
Salutare, locuri sfinte
Mana, mana, surugiu!