Oh! lucrurile cum vorbesc,
Si-n pace nu vor sa te lase:
Bronz, catifea, lemn sau matase,
Prind grai aproape omenesc.
Tu le crezi moarte, si traiesc
Imprastiate-n orice case, —
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Si-n pace nu vor sa te lase.
Si cate nu-ti mai povestesc
In pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ti uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. —
Oh! lucrurile cum vorbesc.
|