Mari roze bogate si grele
Abia mai pot capul sa-si tina
De luxul ce poarta pe ele,
Scaldate-n albastra lumina.
Miresme plutesc prin gradina,
Iar roua desira margele
Pe roze bogate si grele,
Ce-abia mai pot capul sa-si tina.
Avantul simtirilor mele
Ma duce-ntr-o sfera senina
De ceata lumestilor rele,
In care, pe frunte-mi se-nclina
Mari roze bogate si grele.
|