Colos enorm de piatra, maiestuos, splendid,
Cu zece porti inalte, ce-n fata-i se deschid,
Ai crede ca incape printr-insele oricine,
Si-n graba ca sa intre o-ntreaga lume vine,
Dar cand ajungi la scara palatului de morti,
In gauri se preschimba inaltele lui porti,
Si intra numai omul ce-ndoaie-a sa spinare,
Avand sa se tarasca mai multa-ndemanare!
|