Gospodinele bortoase
Cu cosurile de zarzavat si ziua de miine
A copiilor prinse cu grija pe inima
M-au declarat parazit.
"Dar, doamnelor, le-am strigat, sarind ca o lacusta albastra
Peste capacele de bere ale ochilor -
Nu trebuie sa uitam Hinterlandul
Acolo unde grifonii culeg zmeura si unde
Chiar tinara vrajitoare si-a lasat odata condurii."
Ele insa ma amenintau cu umbrelele
Ca niste fulgere obeze si fara de chef.
Eu ma simteam stingher fara dragostea lor
Asa ca, mai aprig, am revenit
Peste tarabele de nori domesticiti.
"Dar doamnelor, nu vedeti miinile albe
Istovite de patima somnului, nu vedeti
Plasele cearcanelor pline de pesti,
Exita o piata moderna si-acolo, sus."
Dar ele continuau sa-mi traga ghionturi la interminabilele cozi
Ca si cum ar fi vazut prin mine, desi
Eu ma simteam logic si plin de raspunderi
in toata harababura energic de utila.
|