In inotatoarea rechinului vom gasi
Bila de cristal a ultimului rege, in spaima copilului
Otravuri venind prin cordoane de sange, in
dupa-amiezele noaste Suspinul umed al celui murind.
Nimic nu iese din plasa subtire a atomilor,
Nici macar acest gand atat de amagitor
incat se prabuseste in sine, nimic
Nu arde dincolo de gardul sfios
Al celulelor - nici macar
Corpul tau desenat pe rulouri fine de ametist.
Sorbind aerul camerei el continua
Sa planga-n plamani, sorbind carnea tare
A trupului tau ea continua sa planga
In vinele mele, sorbind
Ceaiul de menta-al acestei amintiri ea continua
Sa-mi arda pantecul intocmai
inotatoarei vinete a rechinului encefal.
|