In apa galbena a Dambovitei m-am privit. Era, cred, toamna si ma credeam student. Credeam ca te iubesc, ca esti nebuna De mine.
Eram asa cum sant: galbui, nedefinit. Orasul tot se urineaza-n mine. Dar nu imi pasa.
Ai vrut sa mori. Am vrut
Sa simt cum mana
Mi se desprinde si pluteste peste case. Si ca ramane
O mana galbena in loc.
In apa Dambovitei m-am privit.
Ce daca era toamna! Ce daca aveam frunze
De soc si de artar pe fata!
|