"Proasto" am vrut sa-i spun.
Nu i-am spus nimic. Strada se inclina ca si cum
Ar fi vrut sa ne verse afara
Din luminile troleibuzelor adormite,
Din pavajul hepatic si tot mai ursuz.
Din aerul dulceag, de primavara.
"Proasto" am vrut sa-i spun, sa-i deschid
Nasturii bluzei, sa ucid
Animalele fragede ale copilariei.
Nu am facut nimic. Strada se inclina
Tot mai mult, am simtit
Ca nu voi mai rezista, ca am sa ma rostogolesc
Ca un sac alburiu, cu doua sigilii albastre,"
in magazia aceea, unde, pe intuneric,
Sorteaza-adolcscenti nehotariti
Lucratori cu nume de astre.
|