In Hronic, vel-postelnicul Bulbuc, Ce-au scris cu cinste si cu adevar Au pomenit la curtea lui Ciubar De-un mascarici, anume Valatuc.
Era ghidus, istet in toate cele Si vesel peste poate mascariciul De-ntepator la gluma ca ariciul, Si nu cruta batranele giubele.
Cand se-mbata, pe toti ii lua-n raspar, Si vesnic era beat, pe cat se spune, Ci straje gurii lui ne stiind pune Si lui Ciubar, tot el i-au zis Ciubar.
Iar Manea, ce bause trei ocale. Cum nu avea, se vede, alta treaba, La capul mesei s-au si dus in graba, De l-au parat pe loc Mariei Sale.
Facutu-s-au Ciubar atunci ca sfecla,
Nu ca era de felul lui ciudos, Dar prea era de tot burduhanos Si nici ca cum nu i-au placut porecla.
Si-a glasuit spatarul: «prea te-ntreci», Lovindu-l pe spinare cu ciubucul, Si-n ghionti l-au dat pe scari de-a tavalucul Si l-au inchis apoi pre el in beci.
Dar Domnul, milostiv cum nu sunt doi, Ca n-ar putea pamantul sa-i incapa, Au hotarat sa nu-l mai traga-n tapa, De-o bea Cotnarul tot dintr-un butoi.
Si-n ziua ispasirii crudei pare, Erau, pe langa fetele cinstite, Popori si juzi, in haine-mpodobite Gealati buzati, cu mana pe satare.
Rostogoleau argatii buti umflate, Ca-i pastrator de datini Voievodul Si-n pravili este scris sa bea norodul Atunci cand face Domnul direptate.
Ci mascariciul, pehlivan de soi, C-un sfredel spintecand butoiu-n burta Sugea c-un pai si se facea ca-i turta Pana s-au scurs tot vinul din butoi.
Gealatii, aprigi, mormaiau in barba, infricosati de-asa betivanie. Si nu vedeau, privind cu dusmanie, Pe dedesupt, cum curge vinu-n iarba.
Iar mascariciul s-a rostogolit pe spete Zicand ca mult ii place asa vin Si jale-i e ca prea i-au dat putin Si lui acuma tare-i este sete.
Si cum juca pre butile desarte, Pe cand prostimea toata chiuia, S-au veselit veliti boierii foarte Si mult s-au minunat Maria Sa.
|