Iluzia schiteaza o nava fermecata, Superba nereida, pe-abisuri verzurii, Prin lumile fantastici, in nopti de frenezii, Vrea sufletu-mi cu tine, oceane sa strabata,
Cutreierind pe valuri, neancorind vreodata In portul ce ascunde cinism, salbatacii ; Uitind si munti si cringuri, pe marile pustii, Voi aduna din haos speranta spulberata.
Prin spatii de smaralde, topaze si safire, Trecutul stins in lupte, veghere si mihnire, De-o alta vietuire, prin vraji, e alungat.
Detunator decorul de-oras grotesc tresare, Disting in mii de glasuri al vrajbei suierat; Si, poate, numai visul a inchegat altare.
|