Tresari pe-albastrcle abise, Ca un luceafar violet, Te schimba-n hurie, incet, Ca in arabe paradise.
Cernitul haos te-nghitise in leganari de menuet, Dar teasta de bizar poet Te-a-nchis in magic stol de vise.
Zaresc sinistra baiadera : Servindu-mi toxica madera, Stingind al sufletului morb.
O, silf, inseli prin dant si cint, Da-mi vinul tau, intii sa-l sorb, Du-ma departe de Pamint.
|