Cu epiderma ta de roze, infierbantata in delir, Tot vei danta in negrul sir Pe drumul spre metamorfoze.
Imagina de-apoteoze Din Wagner, Fragonard, Shakespeare, Te-ai stins ca sunet pe-un clavir Sau ca un vis intre nevroze.
O, silf arid in reurcare Mai sus de-arhaice altare, Vrei tot vazduhul sa cutreieri ?
Cind oohii tai nu vor mai plinge, Lasa-vei muntii peste creieri Si linga suflet, flori de singe.
|