Aprinsele orbite au prins numai splendoare, Feerica sculptura din galic parc s-a stins ; Nebun, in largi tenebre, zadarnic am intins Privirea-mi catre forta etern pravalitoare.
M-a dogorit extazul prin stepe, sub teroare, M-a urmarit himera in visuri de invins, Si muzica funebra din creier s-a desprins, Cernind si voluptatea din seri imbatatoare.
Am strabatut vazduhul, trecutul si Pamintul, Pierdut intre reflectii, nu m-a-ngrozit mormintul, N-am fost uimit de aur, nici inclestat de-orgoliu.
Si grija, deznadejdea, salbatice stapine, Au azvirlit pe suflet si mai hidos lintoliu Decit fatala zdreanta ce-n groapa va ramine.
|