Oglinzi ! adanci firide fara fund, In voi statui de stafii se ascund ! Pe apa voastra cu fiori de stanca Un zbor de vechi priviri pluteste inca Si-alunecand din gol, in voi coboara Naluca vremii de odinioara.
- Pe drumuri care vin din Nicaieri,
Din toamna primaverilor de ieri, O, vested vis, te-ntoarce mai curand Doboara-n mine viata, simt si gand, Si potoleste-mi sufletul flamand.
Prin lumi de nouri vom calatori ! Vazduh mai nou din noi va inflori. La capataiul cerului o stea inmugurita pentru noi va sta, Din raze limpezi sa ne faca drum in lumea unde negurile iernii Cladesc albastre manastiri de scrum in care luna toaca de vecernii.
C-un crin la carma, altul la catarg, O luntre alba sa ne duca-n larg.
in haina lor de gheata cristalina Sa salte-n aer albe baiadere. Si cerul sa ne fie-o cupa plina Cu picaturi albastre de tacere.
Deasupra noastra vantul isi coboara Din zari in zari aripa lui tacuta, - Si-atunci nemarginirea se-nfioara Ca o enorma harfa nevazuta.
Si-acum - oglinzi adanci ! mari ochi pustii, De sub pleoapa serilor tarzii, Strapungeti cu privire de cristal Pe totdeauna visul meu astral !
Stravechiul vis, carunt si obosit. La tarmul vostru n-a mai poposit. Si-n voi, adanci firide fara fund, Pe veci statui de stafii se ascund.
|