| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Altfel de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
M-atarn de tine, Poezie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Alexandru Philippide
|
|||
|
|
|||
| M-atarn de tine, Poezie, Ca un copil de poala mumii, Sa trec cu tine puntea humii Spre insula de vesnicie La capatul de dincolo al lumii. Ma vei lasa acolo singur Alaturi de toti mortii lumii? Si in Egipt, acum cinci mii de ani, Va fi fost poate un poet Care si el incerca sa masoare Haurile vremii viitoare Si care cauta sa potriveasca Gandirea lui cea pamanteasca Pe ritmul desirat al vesniciei. Ce fericit era acel poet Cand se gandea ca dupa moarte Unul macar din cele trei suflete-ale lui Va ramane sa pluteasca mai departe Pe valurile viitorului! Cu neclintire el credea Ca dupa mii si mii de ani de zbor Sufletul cel calator Se va statornici pe-o stea Cu care-apoi va hoinari prin haos. Mumia lui mai zace poate inca Si-acuma in vreo tainita adanca, Privind cu ochi uscati de asteptare Tavanul cu inscriptii funerare. Si poate noaptea cand sacalii latra Rencepe viata robilor de piatra. O stafie de torta se aprinde; Scot robii milenarele merinde; Stravechile bucate pe vatra fierb in bliduri; Dantuitoare rosii coboara de pe ziduri Si-si farmeca stapanul, fantoma ca si ele, - Si sufletul cel vesnic pluteste printre stele Dar eu, vlastar al unei lumi batrane, Ros de-ndoieli, bolnav de nostalgii, Zadarnic caut o cereasca pane in raftul vechilor mitologii. Zadarnic caut sa privesc si eu Spre sigure limanuri viitoare; in pesterile sufletului meu Torta nadejdii palpaie si moare. (O, blestemat sa fie gandul care Ma-ndeamna s-o aprind mereu!) Nimic in mine nu ma-mbie Sa cred in viitoarea mea mumie. Incerc sa-mi fauresc din indoiala, Din visuri si melancolie, O amagire-originala. Ajuns in preajma ultimului prag, Mai sti-voi oare c-am trait in Terra, Prin veacu-al douazecilea din era Numita dupa un ilustru mag? Voi fi atuncea unul dintre Acele anonime duhuri Care se-nghesuie sa intre Pe poarta marilor vazduhuri. Se mai cunosc intre ei mortii? Ce singur trebuie sa fii Cand treci pe totdeauna pragul portii in ceea ce aice numim noi vesnicie Dar care-acolo poate este O noua inselatorie Cu spatiu si vreme si vechea poveste! Se mai cunosc intre ei mortii? Dar daca dincolo vom deveni Niste fapturi hidoase si misele, Noi care ne iubim ne-om dusmani, Iubind pe cei ce-au vrut sa ne insele, Prieteni cu vrajmasii nostri de-astazi, Vrajmasi ai celor care azi ni-s dragi? O prea ciudata nalucire in noaptea inimii invie! Vad o straveche manastire in preajma anului o mie in care-un scrib extatic scrie Pe-o foaie veche de psaltire, Cu gand sfios de vesnicie: E-aproape marea ispasire, M-atarn de tine, Poezie! |
|||
Pune poezia M-atarn de tine, Poezie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |