Nascut aici, in tara cu mituri titanide, Stramos al meu, Dimitric Philippide, Calugarit de tanar, tu monahalul strai II imbracasesi ca sa poti mai bine Strabate prin atatea tari straine Pe care-n gand le si cutreierai. Religios n-as crede ca erai.
Avid de adevar si-nvatatura,
Tu ai pornit in vremuri de-avant si aventura,
Pribeag prin Europa si te-ai dus
Spre vechi asezaminte din apus,
La Padova-n Italia, si-apoi
In vechea capitala a timpurilor noi, Parisul prins pe-atuncea in valtoare De Revolutia triumfatoare. Ai petrecut acolo ani luminosi si grei, Chiar si cumplitul nouazeci si trei, Si-n mijlocul acelei mari manii
Legand solide, lungi prietenii.
Intors acasa, ai mai stat vreun an
Si iarasi ai plecat, cu-n baietan,
Nepotul tau de frate si strabunicul meu,
Sa te-nsoteasca-n drumul pe care-l stiai greu,
Fugind cu el de groaznica prigoana
Iscata de-o putere barbara si dusmana,
Urgie peste Grecia sarmana.
De data asta ai facut popas
Mai sus de Dunare si ai ramas
Pe pasnicele plaiuri moldovenesti, atras
De oameni si de locuri care aveau sa-ti fie
A doua patrie pe vesnicie.
Cum bine-a spus un stranepot ce-a fost
Tot invatat ca tine, de-o mare potrivire
Cu tine la minte si la fire,
Te-ai alipit de tara ce-ti dete adapost
Si-n scris intaia oara zicandu-i Romania
Si dandu-i clar, tu cel dintai in lume,
Firescul si cuprinzatoru-i nume,
l-ai rasplatit din plin marinimia.
Ai aratat temeinic ca tara asta toata
E-ntrcaga Dacica de altadata,
Din codrii Bucovinei pan'la mare
Si dintre cele doua mari ape curgatoare ,
De la apus si de la rasarit.
Pamant de multa vreme sorocit
Romanilor din zare pana-n zare,
Din largul ses panonic pan' la taramul scit.
Tu grecul ai rostit atunci aceste
Hotare romanesti, asa cum peste
Mai mult de-o jumatate de veac, in urma ta,
Adanc poetul Doinei in vers le va-ncrusta.
Cand ai pornit spre casa, ai vrut sa te opresti
Din nou pe locurile romanesti
De care tainic viata te legase.
Nepotu-n vremea asta se-nsurase
Cu-o fata de razesi din Nicoresti.
Aceasta strabunica, de vita taraneasca,
Si-a invatat copiii sa vorbeasca
Cea mai curata limba romaneasca,
Pe care-apoi toti cei din neamul meu
S-au intrecut cu ravna s-o cinsteasca:
Traditie-n familie, mereu
Tu ai legat, obscura strabunica,
O punte stralucita si voinica
Intre Siret si raul tesalian Peneu,
Din getica Moldova in Grecia antica.
De tine nu se stie nimic. Si numai eu
Multumitor te port in gandul meu.
|