Privesti cum zboara norii ca niste continente Desprinse dintr-o veche planeta istovita. E-o vreme pentru visuri potrivita, Cu seri adanci si vanturi indolente.
Lumea de azi, gheboasa de trecut, Clipa de-acum, bolnava de-amintire, Te-ndeamna sa te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare sa mai pleci acum, Cu sufletul desert si mintea arsa, Cand insusi cerul este-o harta stearsa, Pe care nu mai poti citi vreun drum?
Un singur gand ca o mireasma tare: Sa te desprinzi din tine si sa zbori Asemeni continentelor de nori Pe valuri de vazduhuri viitoare;
Si-ntr-un taram de inedit azur, In care nici o amintire nu vibreaza, S-ajungi in calea ta vazduhul pur: Miraculoasa, vesnica amiaza
O, gand anarhic si amar, Pe care vorbele nu-I pot cuprinde Atunci cand ca un meteor bizar in noaptea inimii adanci s-aprinde!
|