Primeste-acum aceasa inchinare
A unor versuri crancene si-amare,
Cu strofele ca niste drapele zdrentuite
In batalia rimelor rebele,
Dezlantuite,
Asemeni unor ploi de stele
Pe ceru-nchipuirii mele!
O, vino printre fulgere cu mine, Printre ghetari de nouri sa ne croim un drum Si de pe culmea serii batuta de furtuna Sa contemplam un univers de scrum!
Odata mi-era frica de tacere: Simteam cum bate vremea-n pieptul meu Si zgomotoasa plasa de vorbe efemere M-acoperea cu vraja ei mereu.
De-atuncea cate nu s-au lamurit si cate Au inceput a se nelamuri! Sa mergem catre zarile urate Si sa scapam de grija de-a dori!
|