Azi ti-am primit scrisoarea,
O recitesc - si-mi pare ca sunt purtat de aripi,
Ca sunt furat de vise,
Ca sunt pe alte tarmuri,
Pe culmi stralucitoare departe de abise.
O recitesc - si-mi pare ca totul e o gluma, Un gest, o parodie, o vorba trecatoare; O recitesc - si tremur caci searpele-ndoielii Din umbra privegheaza si-n cale ma pandeste.
O recitesc - si-n suflet e iarasi primavara
Cu cer senin, albastru,
Cu adieri de seara,
Cu flori, cu ape clare ce murmura-n bazinuri!
O recitesc - si-n suflet acum e iarna trista,
Cu cer ca de cenuse,
Cu ape furtunoase,
Cu vanturi ascutite
Cu campuri inghetate, tacute nesfarsite
E oare cu putinta sa-ti amintesti de mine
Cand astazi ne desparte
Atata departare si-atata sbuciumare?
Din simfonia vietii
Nu ti-a patruns in suflet
Alt cantec, alte-acorduri, ori alta armonie?
Sunt cantareti ce-n lume
Ii cumperi cu-o privire, cu-o soapta, cu-o zambire.
N-am banuit vreodata: Ca primul nostru cantec -Tremuratorul cantec cu note cristaline -Tu il mai canti pierduta, Precum odinioara in noptile senine; N-am banuit, caci astazi traiesc o alta viata, N-o-ntreb de este buna, senina si curata, Dar stiu ca este noua si plina de sperante. Traiesc o alta viata pe care-o sorb cu setea invinsului ce poarta in piept o veche rana; Traiesc o alta viata si lupt fara odihna, Cu ultima credinta, cu ultima zvacnire, Ca voi gasi in fine dorita fericire: O clipa de betie suprema si fatala.
Si viata ta, desigur, se va schimba in alta:
Tu stii ca marea este salbateca, perfida,
Puternica, profunda;
Mai stii ca-si sapa tarmul in fiecare clipa,
Necontenit il rupe si iarasi il preface,
De nu-l mai recunoaste privire omeneasca.
Si viata ta, desigur, se va schimba in alta: Caci timpul e o mare, trecutul este tarmul.
|