Fii laudat,
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin.
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise
Pe-o mare fara tarmuri,
intr-un pustiu de gheata,
in funduri de abise;
Nemaicrezand in arta,
In munca creatoare,
Nemaicrezand in viata
Si-n bratul Tau divin!
Fii laudat,
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin!
Fii laudat de-a pururi!
Superba Poezie, din propria cenuse,
A inviat!
Ca-n vremuri,
Mi-e sufletul un cantec,
Un zbor de aripi albe,
Un rasarit de soare,
O rara sarbatoare!
intreaga mea fiinta - ca si odinioara -
Se-nalta catre ceruri,
Pluteste preschimbata in pura armonie!
Fii laudat
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise,
Nemaicrezand in viata si-n bratul Tau divin!
Fii laudat de-a pururi!
Cons'olatoarea munca din nou ma-mbratiseaza,
Transforma ziua-n miere, in cantec si in aur,
Iar trupul - slab si palid -
In forta creatoare, in nesfarsit tezaur!
Ea-i singura mea lege!
Al meu e-ntreg pamantul!
Ca-n anii tineretii,
Ma simt frumos, puternic si darnic ca un rege!
Fii laudat,
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise -
Nemaicrezand in viata si-n bratul Tau divin!
Fii laudat de-a pururi!
Ce plina de-ntelesuri mi-apare aceasta viata,
Si ce maret spectacol e-n orisice fiinta!
Aceleasi peisagii - banale, efemere -
Privirea mea le soarbe c-o sfanta bucurie!
Un cantec de izvoare,
Un freamat de padure,
O raza de la soare,
In suflet se revarsa,
Ca o mireasma fina, suava-adormitoare!
intr-adevar Natura e-o grava simfonie,
Ce murmura intruna, acelui ce-o asculta:
«In orice om e-un frate, in orice spin e-o floare!»
Fii laudat,
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise -
Nemaicrezand in viata si-n bratul Tau divin!
Fii laudat de-a pururi
C-asupra mea - umilul - Ti-ai pogorat privirea:
Un dar sortit acelor "putini alesi" de Tine!
Atata fericire n-o meritam!
Spre ceruri
De cate-ori Cuvantul voieste sa-si ia zborul,
Pe buze, se topeste!
Doar singura simtirea mi-e vie si se-nalta -
In fiecare clipa spre tronul Tau puternic.
In panze de tamaie, de flacari si de smirna!
Sunt iar al Tau de-acuma si dincolo de moarte!
Fii laudat,
O, Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin.
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise -
Nemaicrezand in viata si-n bratul Tau divin!
|