Ce freamat jalnic se ridica Din sir de salcii plingatoare, Si ce adormitor pluteste Mireasma teilor in floare !
Pe-ntinsul vailor, amurgul Isi lasa umbra lui molatic, Un plop inalt, in departare, Suspina trist si singuratic.
Cu murmur de izvor, din vale, Se-nalta-o doina fermecata, Si luna plina, s-o asculte, De dupa dealuri se arata.
Frunzisul adormit ingina Ca-n vis povestea lui de soapte, Si singur buciumul mai suna in trista liniste de noapte.
|