Gatiru-ti-am fagure dulce
Din stupii gradinelor mele;
Din vita brumata,
Spre buzele-ti rosii
isi tind tamaiosii
Ispita ciorchinelor grele;
Hameie cu umbrele grase
incarca usiorii
Soritelor case,
Scaldand pentru tine peretii
- Voios primitorii -
Cu mirosul tainic al florii Si cela ce-i singur in mine Dornic indreapta
- In treaza visare de zi -Tanara-i dreapta, Ocrotitoare,
Cald strangatoare.
Si baterea inimii-si tine
Si te asteapta
Si iata!
Odaia cea alba, ticnita.
Sa umple de-o lina cantare
De nimeni urzita -
Esti tu!
Sub inchise pleoape
Te simt rasarind, -
Esti aproape, -
Din lacrami te cresc, - te desprind, -
Esti tu -
Cu mugurul gurii,
Cu crinul intreg al fapturii,
In linistea sfanta,
- Ca-n basme -
O floare ce canta.
Lasi fusul acuma, -
El pica;
Zambitu-mi-ai tainic:
«N-aibi frica,
Ce torc eu e trainic!
Tragi furca din braul cu fluturi,
Tot boiul tau drag se inalta.
Si iia ca bruma
Si vita sprintara din tample
Tu sprinten o data le scuturi -
Cat soare tot sufletu-mi imple! -
Si-ncepi sa te porti in lumina
Cu zor dupa treburi; doar stii ca
Belsugul e-n mana ta mica,
Si harul si sporul
Oriunde ti-atinge piciorul!
De voia ta buna
Si cheile prins-au imbold
Si-ti joaca pe tanarul sold
Si clincane-n soare si suna -
Vor parca, sirete, sa-mi spuna.
Cand treci.
Ca una incuie celarul
Si una granarul
Si alta camari cu pometuri
Si una-i a scrinului mare
Cu mandre marami si panzeturi,
Si una, micuta, din ele
Pe veci -
E a inimii mele!
E seara
Sub streasina noastra, de mult isi tacura
Ciripitorii dulcea lor gura
Si iata-ma iar,
Cu fruntea in friguri,
- Nebun carturar! -
Ca-n veghile lungi de demult,
Plecat, cum te pleci pe-o genune,
Pe-a Bibliei file strabune:
E setea misterului mut
Ce-ntreaba din mine
Cand duhuri adanci din trecut,
Cand mugurii vremii ce vine
Pe-un tainic verset
Eu tocmai alunec un deget,
Dar lampa cu galbena para
imi face o mana de ceara -
Si preget
O umbra de-a lungul podelii
Taras s-a urcat
Pe zid, si pandeste-n tavan:
E umbra-ndoielii!
Sta parca deasupra-mi Satan
Cu negrele-i aripi plecat
Citesc:
«Si fi-veti in totul asemeni
Lui Dumnezeu,
Ce este binele veti sti Si ce e rau!»
- «A sti A sti» - din vesnica lumina
O raza de-Adevar prin oarba tina! -
«A sti!»
Si ma gandesc cu-amaraciune
Ca ani, de atunci, sunt - cate mii?
Si cate inca neamuri vor apune
In cautarea razei de noroc,
Dar «ce e adevar -» si «ce e bine -»
Ah, cine ne va dezlega-o, cine?
«Ce-i binele?» Aud un pas tiptil.
Abia un fosnet -, un parfum de-april -
Si simt cum sfiicioasa te indoi
Asupra tristului intrebator; -
Pe umerii mei doi
Se-asaza Un, usor.
Ca doua albe turturele,
Ca doua mangaioase bune-vesti, -
Mainele tale!
Se tese in juru-mi
Un zambet, o raza,
Cu albele valuri subtiri
Ma-nvalui ca-n aripi de paza,
Si simt a ta gura
Si dulcile-i vraji de caldura,
Si sfada duioasei soptiri:
« - Cumintele meu carturar, Saruta mai mult. Citeste mai rar»
Uimiri si betii dureroase Din tainiti de suflet tresar, -
Surad si te-ascult -
Las tampla-mi spre a ta sa se culce.
La ce sa intreb in zadar?
De-i pomul stiintei amar,
Al vietii -e dulce
|