Alexandru Viţianu
Nastere: 4 septembrie 1891
Deces: 5 ianuarie 1985
Nascut la 4 septembrie 1891 in comuna Saverli, jud. Dorohoi, localitate unde tatal sau, capitan farmacist, veteran al razboiului independentei, isi avea farmacia.
Absolvind Liceul National din Iasi fi cu un an de studii la Conservator, sectia declamatie, Al. Vitianu se inscrie in 1909 la Universitatea din Bucuresti, unde obtine diplomele de licentiat in drept si filozofie.
Urmeaza, in 1912, Scoala de ofiteri de rezerva, fiind inrolat in Regimentul 10 artilerie, cu care face campania din 1913. Intre 1914-1916 profeseaza avocatura in Baroul Ilfov. Mobilizat, ia parte la luptele de la Turtucaia, in 1916, fiind usor ranit. Cade cu intreaga garnizoana in captivitate, de unde se intoarce dupa doi ani, inaintat pina la gradul de capitan. In 1919 intra in magistratura la Constanta.
Va demisiona insa in anul urmator. Calatoreste la Viena, Salz-burg si Paris. Reintra in magistratura in 1921 si functioneaza neintrerupt ca judecator la Viseul-de-Sus, Nasaud, Oradea, Timisoara, pina in 1940, cind este repartizat in Ministerul de Justitie la Bucuresti. Pensionar din 1943.
OPERE (poezii) :
Bacante, Buc, 1910, ed. a Ii-a, 1925 ; La sinul tau, Cytera, Constanta, 1915, ed. a Ii-a, 1933 ; Fericirile nebanuite. Bistrita, 1924, ed. a H-a, 1939 ; Rubaiatele lui Omar Khayam, traduceri. Constanta, 1929 ; Tristeti fara trup, Buc., 1933.
Citeste si:
|
|
