In tirgurile de provincie cu doua-nguste trotoare. Cu nopti de plumb strivind pleoapa anemicelor felinare, Deodata-n somnolenta zilei, fara ca nimeni sa se-astepte, Figuri straine apar pe strada, prin case, sau urcind pe trepte
Primiti cu un suris ce-nseamna si indulgenta si miracol, Comediantii vind bilete pentru un grandios spectacol, Si-n seara aceeasi, in vreo sala din tirg desigur cea mai mare, Se-ngramadeste lumea-n zgomot, in aer rau si-n enervare.
Si-un clopotel strident rasuna, cortina-n laturi se rasfringe In cute-asemenea acelor de pe-un obraz care ar plinge, Si iata mult rivnita clipa a-nceperii, pe cind in sala Greoaia liniste subita nu-i decit poate-nabuseala !
Si-n sunete de vals macabru reprezentatia decurge, Comediantii, pe-ale caror obrazuri supte fardul curge, Prin trista acrobatie insasi viata si-o expun pierzarii, Dind salii ceea ce nu-i poate decit doar spasmul sufocarii.
Cu toate-acestea, la rastimpuri, fiind a nervilor supapa, Un ris ce bubuie se-aude din sala ca si dintr-o groapa ; Atunci abia comediantii, bolnavi de foame nesfirsita, Simt ca-n extazul sarutarii cum inimile le palpita !
|