Ah, melancolia primaverii,
Cind in urechi imi suna psalmi de-nmorrnintare,
Cind parca vad convoaiele durerii,
Cu gravitatea lor si cu parfumul tare
De chiparoase si tamiie
Ah, strania melancolie a primaverii,
Cind aurul din soare parca pune
Pe chipul mortului un zimbet sfios,
O rugaciune :
Sa mai ramiie o clipa, ah, sa mai ramiie
Si cind ecoul departat al plinsetelor scade,
Cind seara ca un val de doliu cade
Si candelele-i se aprind in mijlocul tacerii,
De pretutindeni Ah, melancolia primaverii !
|